Budureasa (maghiară Bondoraszó) este o comună în județul Bihor, Crișana, România, formată din satele Budureasa (reședința), Burda, Saca, Săliște de Beiuș și Teleac. În componența comunei intră și stațiunea Stâna de Vale.

Atestată documentar din 1583, localitatea Budureasa este cu certitudine mult mai veche. Potrivit etimologiei populare, denumirea vine de la „buturi arse”.

Stim de la străbuni că în decembrie 1600, câțiva reprezentanți din satele noastre au fost la Beiuș să-l întâmpine pe marele voievod Mihai Viteazul, care a poposit trei zile (6-8 decembrie) în cetatea din Finiș și în Beiuș. Trecerea marelui voievod prin Beiuș a stârnit emoții adânci în inimile românilor din această zonă, astfel că prezența unora dintre budureni era cât se poate de firească.

La 28 august 1660, Oradea este ocupată de turci, iar în 1661, Beiușul și toate satele din zonă devin pașalâc turcesc, până în 1686, la 30 iulie, când armata austriacă îi alungă din Beiuș, iar la 6 iunie 1962 din Oradea.

În anul 1692, Beiușul a căzut sub ocupația lungă și grea a Imperiului Habsburgic. Greutățile, lipsurile și necazurile țăranilor răsculați în anul 1784, conduși de Horea, Closca și Crișan, au fost aceleași și pentru locuitorii Buduresei. Mai grav, stăpânirea austro-ungară, în politica dură de denaționalizare, a interzis folosirea limbii române, înregistrările actelor la primărie erau făcute în limba maghiară, iar școlarii erau obligați să învețe după abecedarul maghiar. Și Revoluția de la 1848 a avut ecouri mai ales în rândurile învățătorilor și preoților din comuna. Acțiunile de emancipare națională și socială ale românilor din anul 1905 l-au avut ca protagonist și pe învățătorul Goina Gheorghe din Budureasa.

În Primul Război Mondial au fost înrolați mulți săteni. În acea perioadă, din mai multe familii, pe câmpul de luptă s-au întâlnit tați și fii, greul ducându-l acasă femeile, bătrânii și copiii. Răniți trupește și adânc loviți sufletește, o mică parte din cei plecați au reușit să se întoarcă acasă la familiile lor.

La Marea Adunare Națională de la Alba Iulia (1 decembrie 1918), comuna a avut reprezentanți în persoanele lui Dan Ioan (Ionica lu Dan-padurar) și Goina Florian, preot în Mizieș, născut în Budureasa. Alți cetățeni din localitate, prezenți la mărețul act al Unirii, au făcut drumul pe jos, peste munți, printre care și Magda Vasile (Salea).

Prin reforma agrară din 1921, văduvele de război au primit pământ în localitățile Regina Maria (azi Avram Iancu, județul Bihor) și în Salonta – colonie. O muncă susținută pentru aplicarea reformei în satul Budureasa a desfășurat-o Matiu Traian. Conform Legii din 11 aprilie 1929, satele Budureasa, Carbunari împreună cu satele Nimăiești și Șinmărin au fost împroprietărite cu suprafața de 1037 iugăre, 354 stânjeni de pășune, situate la 4 km în Micău.